Sceleratul – noul meu alter ego

the monk

De mult m-am tot gândit să mă apuc să fac muzică electronică, dar mi-am zis că dacă nu e suficient de dură și întunecată, nu are rost. Azi am fost indulgent cu mine și am zic că are rost, pentru că am terminat prima mea piesă. Nu știu ce gen exact ar trebui să fie, vă las pe voi să descoperiți.

Piesa spune povestea ultimei minți din cosmos, acest călugăr care orbitează cea din urmă stea, la trilioane de ani în viitorul întunecat (o stea de fier, desigur, după ce tot cosmosul se va fi răcit și fuziunea și fisiunea ar fi redus toată materia la echilibrul fierului).

Audiție plăcută! Vor urma altele.

Dacă vă place suficient, nu ezitați să cumpărați piesa.

Anunțuri

Leapșa – cărți românești contemporane

Leapșă preluată de la Iulia Albota (colegă în grupul literar Secția 14).

1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?

Cum clasicii nu sunt contemporani, aș spune Enciclopedia Zmeilor de Mircea Cărtărescu. Obiectiv bunicică, dar cred că în mine și-a ratat publicul țintă.

2. De la ce autor român contemporan ai citit cele mai multe cărți?

Ale mele se pun? Nu, evident că nu; glumeam. Atunci Alexandru Lamba, fără îndoială. Anume: debutul în volum propriu, adică superbul roman Sub steaua infraroșie, și a doua lui carte, Arhitecții Speranței (care m-a dezamăgit puțin la final, dar numai puțin – voi detalia motivele într-o recenzie viitoare).

3. Cuplul preferat din cărțile românești contemporane?

Mda… pas.

4. Eroul din cărțile românești contemporane în mâinile căruia ți-ai pune viața?

Aș evita…

5. Fantasy sau romance românesc?

Dacă ar fi să aleg strict între astea două variante (care sunt cum nu se poate mai părtinitoare), aș merge pe fantasy (am citit câteva bucăți bune). Doar că eu prefer SF-ul.

6. Cărți românești – nume românești? Sau cărți românești – nume străine?

O să sar peste gluma cu cosmodromul de la Slobozia ca să spun că depinde doar de cât de convingătoare sunt numele pentru context.

7. Eroina preferată?

O întrebare delicată, cu conotații socio-politice. Poate Ermengaarde a lui Oliviu Crâznic, regăsită în mai multe povești din volumul Ceasul Fantasmelor. Poate.

8. Ultima carte românească citită?

An/Organic a lui Florin Pîtea sau Galaxia Sudică a lui Aurel Cărășel (jur că am uitat pe care am terminat-o prima, le-am citit în paralel).

9. Care este ultima carte semnată de un autor român pe care ți-ai propus să o citești?

Dar pe care n-am reușit să o și termin, din varii motive? Taina sfinxului de pe Marte de Viorica Huber… mi s-a părut absolut puerilă, chiar și pentru vremea în care a fost scrisă (acum cincizeci de ani)…

10. Un mesaj pentru autorii români contemporani?

Hai să scriem mai bine cu toții, că e loc de mai bine.

 

Adaptare

un sac de oase frânte.jpg

Vă privesc de sub pământ

Cum îmi călcați pe mormânt,

Cu pași grei de plumb, lenți și apăsați.

Nu vreau ajutor. Aici să mă lăsați.

Lăsați-mă la doi metri în țărână

Pentru că-ntr-o lume ignorantă,

Ignoranța e stăpână.

Un sac de oase frânte vă vorbește din subsol,

Căci locul oaselor este în țărână.

Două găvane privesc goale în gol.

Durere curmată cu alta, care pe care?

Când trupul ăsta șubred

Nu poate sta în picioare.

Vă privesc de sub pământ,

De unde lucrurile putrezesc.

Captiv în prorpiul trup-mormânt,

Unde lucrurile înnebunesc.

Tymea – a clădi o lume posibilă

Zilele astea simt că trebuie să îmi distrag atenția de la durere fizică și psihică, până când timpul va spune dacă faptele petrecute în ultima vreme au vreo relevanță sau nu în viața mea de acum înainte. Mi-ar plăcea să aibă, să însemne ceva… Timpul va spune. Pregătiți-vă pentru un text lung.

M-am gândit să vorbesc într-un cadru cu deschidere către public despre Tymea, lumea în care se desfășoară acțiunea romanului meu în lucru. E un mod de a mă angaja asupra muncii la el. Vreau să vă arăt acum Tymea fără a divulga personajele sau intriga romanului, fără să focalizez imaginea – asta păstrez pentru mai târziu. Ca să vă transmit cum a luat naștere această lume în mintea mea, trebuie să împart textul în două: pe de o parte, fantezia, pe de alta, știința rigidă.

O să încep cu visul. Citește în continuare Tymea – a clădi o lume posibilă